La Azuga — Revista Atitudini

Capitol 01 · Context

Sașii, regele și cele zece fabrici

Autorul revine la Azuga la câțiva ani după ce a documentat aici cartea „Șampania Regilor” (Polirom, 2022), scrisă chiar în pivnițele Rhein. Fascinația lui rămâne aceeași: tinerii sași brașoveni — Schiel, Ganzert, Rhein — care au venit la Azuga la sfârșitul secolului al XIX-lea și au ridicat aici zece fabrici, de la postav și ciment la bere și șampanie, cu Regele Carol I ca acționar și moral al „miracolului economic” care a transformat o zonă sălbatică în cea mai industrializată regiune a țării.

Azuga de la 1900 era un sat cosmopolit, cu școală în limbă germană și un mozaic etnic — germani, maghiari, italieni, cehi. Comunismul a alungat comunitățile de sași și maghiari, iar tranziția de după 1989 a adus demolarea majorității fabricilor secolului al XIX-lea, lăsând „goluri rămase pe teren, dar mai ales în sufletele azugenilor”.

„Poveștile fabricilor, ale regalității și ale unor antreprenori de succes trebuie să meargă mai departe, să fie spuse și privite ca modele de reușită.”

Capitol 02 · Analiză

O reședință de cercetare, un secol mai târziu

Textul povestește rezidența din mai 2026, parte a proiectului „Azuga între regalitate și industrie: istorie și cultură în mișcare”, inițiat de Alina-Mihaela Crețu (Asociația Lala-Land) cu finanțare AFCN. O echipă de arhitecți, artiști, graficieni, jurnaliști, istorici și muzicieni a lucrat alături de elevi din Azuga, în ateliere de desen, montaj video, jurnalism și arhitectură — o experiență pe care autorul o compară cu echipele sociologice interbelice ale lui Dimitrie Gusti.

Jurnalistul Ionuț Dulămiță, care a intervievat mai mulți localnici despre meseriile și pasiunile lor, este creditat ca cel care a atras atenția autorului asupra paralelei cu școala gustiană. Eseul se încheie cu un îndemn: poveștile fabricilor, ale regalității și ale antreprenorilor de succes trebuie spuse mai departe, ca modele de reușită pentru tânăra generație a Azugii.