Carl Ganzert, primul schior din Azuga

Capitol 01 · Context

O iarnă lungă și fără vești

Prima iarnă la Ritivoiu, cea din 1891–1892, a fost geroasă și îndelungată. Linia telefonică nu era încă gata, așa că familia Ganzert a rămas ruptă de lume timp de patru luni, cu provizii din belșug dar fără nicio veste din afară. Pentru a-și umple timpul, Ganzert s-a apucat de vânătoare — o pasiune care avea să rămână legată, în amintirile lui, de o alta, mult mai neobișnuită pentru Azuga acelor ani.

În seara de Crăciun, familia a avut totuși un vizitator neașteptat: cumnatul Carl Schiel, împreună cu trei dintre copiii lui, rămăsese blocat în zăpada mare pe drumul dinspre Valea Limbășelului. Ganzert i-a găsit cu un felinar, ghidați de strigăte, aproape de jumătatea muntelui — un episod care spune multe despre iernile pe care le înfrunta atunci mica comunitate de la Ritivoiu.

„Am putut să le probez și au fost minunate în zăpada adâncă. Astfel, am devenit primul schior din aceste locuri.”

Capitol 02 · Analiză

Schiurile din Stockholm

Citise despre schiat cât timp fusese în Norvegia, așa că în februarie 1892, aflat în Brașov, Ganzert a comandat o pereche de schiuri tocmai din Stockholm. Coletul a întârziat până la sfârșitul lunii martie, când zăpada începuse deja să se topească — dar tot a apucat să le probeze.

Rezultatul, în propriile lui cuvinte: schiurile „au fost minunate în zăpada adâncă”, iar el a devenit primul schior din zonă, îmbinând curând noua pasiune cu vechea lui plăcere, vânătoarea. Este, după cunoștințele actuale, cea mai veche mențiune documentată a schiatului practicat în arealul Azugii.