Harta Azuga — puncte de interes istoric și turistic

Capitol 01 · Context

De la cătun la gară

Prima așezare de la confluența Prahovițelor a fost întemeiată pe la 1800 de ciobanul Gheorghe Zangor și s-a numit inițial „Între Prahove”. Numele Azuga are trei explicații rivale — o legendă despre prințesa Azughia, o etimologie maghiară propusă de B.P. Hasdeu și una latină, „ad juga” („lângă jugul muntelui”) — dar satul și-a schimbat oficial numele abia în 1881, după linia ferată Ploiești–Predeal inaugurată în 1879. Halta inițială a fost înlocuită în 1896 cu actuala Gară Azuga, în stil CFR eclectic-industrial, cu elemente de arhitectură montană tip chalet.

Fabrica de sticlă a avut un prim eșec în 1830–1836, sub Aslan din Rucăr, înainte ca Solomon Grunfeld să reușească, în 1879, cu lucrători aduși din Boemia. Un capitol aparte îi revine lui Henry Montesy, director artistic italian format la Nancy, în atelierele lui Émile Gallé, ale cărui creații originale se păstrează azi în muzee și la Castelul Peleș. Fabrica a funcționat sub numele STIAZ Azuga până după 1989, fiind ulterior demolată — cu excepția turnului, prea aproape de alte construcții pentru a putea fi dărâmat.

Presa de la 1900 consemna Azuga drept „Manchesterul României”.

Capitol 02 · Analiză

Eroi, monumente și fabrici uitate

Bătălia pentru apărarea defileului Prahovei (9 octombrie – 25 noiembrie 1916) a costat 8.000 de vieți românești, iar Azuga a fost bombardată intens de artileria germană. Monumentul Eroilor din Parcul Ecaterina Teodoroiu, operă a sculptorului Ioan Iordănescu, a fost inaugurat în 1937 sub patronajul Societății „Cultul Eroilor”, condusă de Regina Maria și patriarhul Miron Cristea.

Industria Azugii s-a diversificat rapid: fabrica de ciment a inginerului Emil Erler (1885), reprofilată în 1953 în prima fabrică de șamotă din țară; fabrica de bere înființată pe la 1870, cu acționariat regal din 1900; și Pivnițele Rhein & Cie, înființate în 1892 — prima mare fabrică de șampanie din România, „furnizor al Curții Regale” încă din 1904.